Seyda

Orașul colorat de la marginea Fläming!

Paști: Click aici: z!

Săptămâna Bibliei: Click aici! z!

Salutări din Zimbabwe:

„Construim Seyda viitorului!“:

Imagini de la Festivalul Linden: Z! Poze pentru copii de Seyda: Z!

Seyda este un orășel situat în estul landului Saxonia-Anhalt, între Berlin și Leipzig, înconjurat de păduri și lacuri. La est se află o zonă mare de lunci, Seydaer sau Glücksburger Heide.

Cel mai mare angajator este compania GmbH & Co. KG "Seydaland", care cultivă peste 8.000 de hectare de teren agricol. În plus, în orașul cu puțin sub o mie de locuitori au existat și există încă multe întreprinderi artizanale mici.

Seyda are o istorie lungă și bogată: una dintre primele cetăți săsești de pe cealaltă parte a râului Elba a fost construită aici acum 1.000 de ani, iar vechea reședință din 1605 amintește de guvernarea principilor electori. Martin Luther a vizitat orașul cu ocazia primei vizitații protestante în 1528, după care a scris catehismele sale pentru "casă, școală și biserică."  August cel Puternic a înființat o mare herghelie în Seyda și se bucura adesea de vânătoare pe câmpie. Napoleon a pierdut o bătălie aici, iar cumnatul lui Bodelschwingh (fondatorul diaconiei),  Gustav von Diest, a fondat o colonie de muncitori la periferia orașului în 1883. În prezent, Diest-Hof este un cămin pentru 100 de persoane cu dizabilități mintale și contribuie în mare măsură la îmbogățirea vieții culturale din Seyda. - Liderii greviștilor din Wolfen și Bitterfeld au fost ascunși în casa parohială din Seyda după 17 iunie 1953. Dezvoltarea orașului poate fi studiată în muzeul de istorie locală. Seyda a devenit un district al orașului Jessen din 2004.

Oamenilor le place să sărbătorească mult în Seyda. Festivitățile anului sunt îmbogățite de numeroasele asociații. Familiile de circari se simt ca acasă în Seyda, alături de mulți alți artiști și oameni din lumea divertismentului. Oaspeții sunt întotdeauna bineveniți!

Biserica se află în mijlocul orașului. Aproximativ jumătate dintre locuitori aparțin congregației bisericii protestante. YMCA Seyda e.V. a înființat această pagină de internet la începutul mileniului în numele vechiului consiliu municipal Seyda.

Multumesc mult doamnei Heidrun König din Sibiu/Hermannstadt pentru traducere!

Dragi oaspeți din România, dragi frați și surori,

Vă urăm un călduros bun venit în biserica noastră Sf. Apostoli Petru și Pavel, din Seyda! Este un loc special pentru întâlnirea cu Dumnezeu: majoritatea locuitorilor din Seyda au fost botezați din această cristelniță, tot aici sărbătorim împreună marile sărbători ale anului - dar ușa este deschisă mereu, pentru o rugăciune în liniște și pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Pe altar se găsesc sculpturile Sf. Apostoli Petru, cu cheile raiului, și Pavel, cu sfânta scriptură, iar în centrul lunetei deasupra altarului se găsește un cartuș cu inscripția: "Cuvântul Domnului dăinuie în veci." Deasupra se înalță Crucea cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, răstignit. Spre El arată figurile sculptate, alăturate crucii: Moise, ținând Tablele Legii, și Sf. Apostol Ioan, care a scris: "Dumnezeu este iubire."

Sub cruce se află o floarea-soarelui, amintindu-ne să ne întoarcem către iubirea lui Dumnezeu așa cum florile se întorc către soare.

Relieful din centrul altarului, pe parapetul amvonului, înfățișează Cina cea de Taină: Iisus stând la masă cu ucenicii. În față mai este loc pentru cei care urmează să vină. Masa este pregătită: Bine ați venit!

Altarul este un altar cu amvon, tipic luteran. În urmă cu 500 de ani, pornind de la Wittenberg, a avut loc o reînnoire a Bisericii: Reforma. Martin Luther a inițiat acest tip de altar: lucrurile cele mai importante pentru noi, luteranii, sunt amplasate central: Cuvântul lui Dumnezeu (propovăduit de la amvon), Cina (pe care o celebrăm prin Sfânta Împărtășanie) și Botezul (prin care suntem uniți cu El).

Altarul are o vechime de 300 de ani. În 1708, în timpul recoltei a izbucnit un incendiu, care a distrus jumătate din oraș, inclusiv biserica. Ulterior a existat o "taxă a iubirii" și o "donație a iubirii" din partea orașelor învecinate, pentru a se reconstrui orașul Seyda. Datorită acestor opere de caritate, orașul există și astăzi. În 1711 a fost sfințită noua biserică.

Ferestrele din dreapta și din stânga altarului poartă imagini cu Iisus Hristos: în dreapta este înfățișat drept "Bunul Păstor", care își poartă oița pe umăr, spre casă; iar în stânga, bătând la ușa inimii. Ușa nu are clanță. Trebuie să o deschizi singur: Iisus nu va forța ușa.

Fereastra cu Arca lui Noe a fost concepută de tineri polonezi și germani, lucrând împreună; mesajul lor: împărtășim aceleași condiții, suntem în aceeași situație („în aceeași barcă”)!

Zidurile bisericii sunt din piatră de râu – după cum și satele din jur au biserici din piatră de râu. În urmă cu 850 de ani, când din Belgia de astăzi plecau spre Transilvania flamanzi și valoni, tot flamanzi au ajuns și aici. Ei au construit aceste biserici din piatră de râu cu ziduri groase, care să-i protejeze de intemperii, de animale sălbatice și de tâlhari. Cum dușmanii nu apăreau în număr atât de mare ca în Transilvania, aici nu avem biserici fortificate atât de mari ca acolo, însă avem ziduri groase care serveau drept refugiu.

În secolul al XIX-lea, Germania a suferit o profundă criză economică. Mulți oameni au rămas fără loc de muncă, apoi fără locuință și fără hrană. Acești oameni străbăteau ținutul. Gustav von Diest nu îi vedea ca pe niște vagabonzi, ci ca pe niște frați rămași pe drumuri, care aveau nevoie de muncă, în loc de pomană. În 1883, el a organizat în Seyda o colonie de muncitori, unde aceștia și-au găsit refugiu. Mlaștina învecinată a fost desecată, iar cu veniturile din vânzarea pajiștilor li s-a finanțat hrana și locuința, oferindu-li-se un nou start în viață. Această instituție creștină, numită "Diest-Hof," există și astăzi în Seyda: în prezent locuiesc acolo 100 de persoane cu dizabilități mintale. Cei mai mulți dintre ei fac parte și din comunitatea parohiei noastre.

Sunteți bineveniți să urcați în turnul bisericii, să vedeți clopotele și să aruncați o privire asupra orașului Seyda. Atenție însă: orologiul bate la tot sfertul de oră, adică la fiecare 15 minute. Este foarte zgomotos. De aceea e preferabil să planificați astfel ca în acel moment să nu fiți lângă clopot.

Vă invităm cordial să sunați la casa parohială sau, dacă aveți posibilitatea, să participați la slujba de duminică. Aceasta începe la ora 9:30. După slujbă ne întâlnim la o cafea în sala comunității, iar vara în fața bisericii, sub marele tei.

Pe altar veți găsi și iconițe din Biserica Ortodoxă. Ni le-au adus prietenii de la Moscova și de la Mogiljew, în Belarus, care vin în mod regulat cu prezentări muzicale. Astfel, icoanele ne amintesc de comunitatea creștinilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cu cordialitate, în numele parohiei: Thomas Meinhof, paroh.

Übersetzt von Frau Heidrun König aus Sibiu/Hermannstadt im Februar 2022. Vielen Dank!

Sehr geehrte Gäste aus Rumänien, liebe Schwestern und Brüder,

wir heißen Sie herzlich in unserer Kirche St. Peter und Paul in Seyda willkommen! Es ist ein besonderer Ort, Gott zu begegnen, am Taufstein wurden die meisten Seydaer getauft, hier feiern wir die großen Feste des Jahres gemeinsam – aber die Tür steht jederzeit offen auch für ein stilles Gebet und eine Begegnung mit Gott.

Am Altar sind Petrus mit dem Schlüssel und Paulus mit dem Bibelbuch zu sehen; der lünettenförmige Altaraufsatz trägt in der Mitte die Inschrift: „Gottes Wort bleibt in Ewigkeit.“ Ganz oben ist Christus am Kreuz, unser Erlöser. Auf ihn weisen Mose, der die 10 Gebote in der Hand hält, und Johannes, der geschrieben hat: „Gott ist die Liebe“.

Unter dem Kreuz ist eine Sonnenblume: Wir dürfen uns der Liebe Gottes zuwenden, wie sich die Blumen der Sonne zuwenden.

Auf dem geschnitzten Bild in der Mitte sitzt Jesus mit seinen Jüngern am Tisch. Vorn ist noch freigelassen für die, die noch kommen. Der Tisch ist schon gedeckt. Willkommen!

Der Altar ist ein typisch lutherischer Kanzelaltar. Vor 500 Jahren gab es von Wittenberg aus eine Erneuerung der Kirche, die Reformation. Martin Luther schlug eine solche Gestaltung des Altars vor: Das für uns Lutheraner Wichtigste in die Mitte: Das Wort Gottes (was von der Kanzel gesagt wird), das Mahl (was wir am Tisch des Herrn feiern dürfen) und die Taufe (wo wir mit ihm verbunden werden).

Der Altar ist 300 Jahre alt. Im Jahr 1708 ist in der Erntezeit ein Brand ausgebrochen und hat die halbe Stadt und auch die Kirche zerstört. Danach gab es eine „Liebessteuer“ und ein „Liebesopfer“ von benachbarten Städten, um Seyda wieder aufzubauen. Deshalb gibt es die Stadt heute, wegen dieser Nächstenliebe. 1711 wurde die neue Kirche eingeweiht.

Die Fenster rechts und links vom Altar zeigen Jesus Christus. Rechts als der „Gute Hirte“, der sein Schäfchen auf der Schulter nach Hause trägt. Und links, wie er an die Herzenstür klopft. Die Tür hat keine Klinke. Man muss von selbst aufmachen. Er fällt nicht mit der Tür ins Haus.

Das Fenster mit der Arche Noah wurde gemeinsam von polnischen und deutschen Jugendlichen gestaltet. Wir sitzen in einem Boot!

Die Grundmauern sind Feldsteine – wie auch die umliegenden Dörfer Feldsteinkirchen haben. Vor 850 Jahren, als Flamen und Wallonen aus dem Gebiet des heutigen Belgien nach Siebenbürgen zogen, machten sich auch Flamen zu uns hier auf. Sie bauten diese Feldsteinkirchen mit den dicken Mauern, um sich vor wilden Tieren, Wetterunbilden und vor den Raubrittern zu schützen. So zahlreich wie in Siebenbürgen waren die Feinde nicht, deshalb haben wir nicht so große Kirchenburgen wie dort, aber doch dicke Mauern, die Zuflucht boten.

Im 19. Jahrhundert gab es in Deutschland eine große Wirtschaftskrise. Viele Menschen hatten keine Arbeit, dann auch keine Wohnung und kein Essen. Sie zogen durchs Land. Gustav von Diest sah in ihnen nicht die „Penner“, sondern die „Brüder von der Landstraße“, die „Arbeit statt Almosen“ brauchten. Er organisierte 1883 eine Arbeiterkolonie in Seyda, wo sie Zuflucht fanden. Das anliegende Moor wurde trocken gelegt, von dem Erlös (dem Verkauf von Wiesen) wurde Essen und Wohnen finanziert und auch ein Start in ein neues Leben. Diese christliche Einrichtung besteht noch heute in Seyda, der „Diest-Hof“. Heute wohnen dort 100 Menschen mit geistiger Behinderung. Sie gehören zum großen Teil auch zu unserer Kirchengemeinde.

Sie können auch gern den Kirchturm besteigen, die Glocken ansehen und über Seyda schauen. Aber Vorsicht: Immer zur Viertelstunde schlägt die Uhr, also alle 15 Minuten – viertel, halb, dreiviertel, um. Das ist sehr laut. Es ist besser, man plant es so, dass man dann gerade nicht neben der Glocke steht.

Wir laden Sie herzlich ein, auch im Pfarrhaus zu klingeln oder, wenn es Ihnen möglich ist, am Sonntag den Gottesdienst zu besuchen. Er beginnt um 9.30 Uhr. Im Anschluss treffen wir uns zum Gemeindecafe, im Sommer vor der Kirche unter der großen Linde.

Auf dem Altar finden Sie auch Bilder aus der orthodoxen Kirche. Wir haben Freunde in Moskau und in Mogiljew in Weißrussland, die regelmäßig hier musizieren. Sie haben sie uns mitgebracht. So erinnern sie uns an die Gemeinschaft der Christen.

Gott segne Sie!

Mit freundlichen Grüßen, im Namen der Kirchengemeinde: Thomas Meinhof, Pfarrer.

---